I have a dream…
What are your Dreams, dear students?
Ne aflăm la început de
sesiune şi înainte de a le dori studenţilor examene ale căror rezultate să-i
împlinească, îmi permit să-mi aduc aminte o scurtă întâmplare:
Studentul rebel, care
încerca de fiecare dată să deranjeze ora, se afla în faţa profesorului care
acum deţine „puterea”… aşteptările studentului, conforme cu faptele lui de-a
lungul semestrului erau „să pice” examenul care se desfăşura oral. Aşteptarea
profesorului era ca prin acţiunea lui, la final de semestru, să-l îndrepte pe
studentul care nu era deloc slab la materia pe care o preda. Îi trece nota în
carnet şi, după ce simte aşteptarea studentului în continuare rebel,
întinzându-i-l, rosteşte cuvântul „picat” … Studentul ia carnetul, uşor
satisfăcut că aşteptarea i-a fost împlinită, şi pleacă… Acasă îl întreabă mama
pensionată pe caz de boală ce a făcut la examen. Îşi punea mari speranţe în
fiul său, a cărui revoltă venea din situaţiile limită pe care viaţa le servise
lui şi familiei sale. Alături de o mamă singură, bolnavă, spune, cu gândul la
regretul ei, înjurând profesorul, că a picat examenul… Tristeţea mamei este
bulversată, deschizând carnetul, de nota zece în dreptul căreia profesorul
semnase apăsat. Nu a picat, a luat nota zece şi, întorcându-se la profesor,
studentul care sigur învăţase mai mult decât o lecţie, îi mulţumeşte cu lacrimi
în ochi… De aici, rebelul a devenit cel mai atent student şi, dacă îmi aduc
bine aminte, este manager la o fermă din UK, cu visul să strângă suficienţi
bani pentru a manageria o fermă a lui, aici, în România…
So, once again, what are your
Dreams, dear students?
