Anul
2015 se încheie sub auspiciul credinței în Dumnezeu și al ”Nevoii de Oameni”.
La fel începe și 2016!
Dintr-o grabă
nebună de a acumula bogății materiale ne oprim acum, la cumpăna dintre ani,
pentru a ne întreba câți Oameni am avut alături în anul care stă să se încheie,
câți am ajutat, câți am iubit, încurajat, i-am făcut să spere din nou, câți am
inspirat, cu și în credință?
Cu
toții avem nevoie de Oameni pentru a iubi, inspira, încuraja, pentru a trece peste dezamăgiri, pentru a construi, pentru a crește…
Cu toții avem nevoie de oameni, dar mai ales de Dumnezeu, pentru a trece prin
locuri, prin timp! Am călătorit, poate, peste mări și zări și am văzut locuri,
am fructificat timp, am căutat energii, am împlinit proiecte și, mai ales, am
întâlnit oameni. Fascinația binelui din Oamenii pe care i-am descoperit, pe
care îi avem aproape, rămâne o legătură a noastră cu iubirea, speranța,
credința, făgăduința, cu Providența.
Cei
dragi, de care avem cea mai mare nevoie, și cărora le mulțumim de prea puține
ori că există, sunt acolo unde ne avem rădăcinile, unde reînviem speranțele, unde
visăm... Tot de aici a pornit și credința în Dumnezeu! Aici sau acolo rămâne
acasă, indiferent unde am fi, și ei rămân ”ai noștri”, indiferent unde ar fi.
Am nevoie, avem nevoie, și în
anul 2016 de Oameni, dar mai ales de Dumnezeu! Pe care să-I punem în centrul
iubirii noastre, timpului nostru, proiectelor, speranțelor, binelui nostru, în
totul nostru așa cum, poate, sper, ne vor pune și ei.
La sfârșit de 2015 și început de
2016, le mulțumesc că există Oamenilor pe care i-am întâlnit de-a lungul
timpului! Vă doresc ”La mulți ani, cu sănătate!” Am, ca să nu uităm de unde am
plecat, un gând pios de veșnică pomenire pentru cei care nu mai sunt printre
noi.
Nihil sine Deo!
