SALVAREA !

Două dintre cele mai importante arii ale unei naţiuni, două arii care daca vor fi potenţate pot scoate România din criză, sunt învăţământul si agricultura. Le avem pe amândouă, tot ceea ce trebuie făcut este să investim în ele. România a intrat in criză înca din 1938 de la intrarea in cel de-al doilea război mondial. De atunci încoace ne zbatem într-o continuuă agonie fără de sfârşit. E timpul să ne dăm o şansă dacă vrem ca ai noştri copii să nu se mai chinuie aşa cum o facem noi. Politici prost alese, conjuncturi internaţionale care au forţat adoptarea lor, oameni in puncte cheie care nu de puţine ori s-au lăsat vânduţi şi au luat hotărâri proaste pentru România, toate au dus la situaţia de faţă. Lăcomia ne-a adus pe masă o criză economică puternică ce a pulverizat la propriu statele mai slab dezvoltate, aşa cum şi noi suntem. Proiectele sunt particulare iar cu o asemenea viziune nu vom reuşi sa ieşim din agonie. Proiectele trebuie să fie comunitare, să includă şi nu să excludă. Soluţii pentru ieşirea din criză, dacă se vrea o ieşire, sunt. Salvarea României poate fi agricultura. Avem resursele necesare şi o bună gestionare a lor precum şi adoptarea unor practici eficiente pot să ne asigure starea de bine. Sunt genii in fiecare domeniu, de la tâmplar până la astronom, trebuie doar să îi aducem în faţă si să-i lăsăm să vină cu soluţii, fiecare în domeniul său de activitate. Am importat tot felul de metode străine in loc să aplicăm propriul nostru model românesc care să se muleze pe ceea ce România este. Salvarea e la noi! Informaţia, învăţământul, agricultura!

13.11.2010!

113 voturi data trecută, ales ca preşedinte al colegiului 7, în 31.10.2010; 270 voturi azi în 13.11.2010 ales secretar general adjunct al partidului.. Această combinaţie norocoasă de numere mă urmăreşte peste tot :)
Armonia şi echilibrul tău interior, ca persoană sau individ social, atrag energia pozitivă a celorlalţi indivizi.
Cei care privesc din afară, cei care nu sunt implicaţi in viaţa politică, alegătorii vor să fie conduşi de o persoană echilibrată, care să emane sănătate, abundenţă dar nu la modul lezant, succes în modul dorit de toţi, succes înţeles ca împlinire.
Am o convingere politică şi cred că acţiunea politică si deciziile politice juste pot fi bazate numai pe o cunoaştere profundă a vieţii adică pe o filozofie autentică. Asemeni lui Platon, subscriu la ideea sa potrivit căreia ori regii ar trebui să fie filozofi, ori filozofii ar trebui să fie regi.

113! - 31.10.2010

Cu 113 voturi pentru şi 3 împotrivă am fost ales preşedintele colegiului 7. Mulţumesc tuturor celor prezenţi ieri la alegeri. Cuvântul zilei sub auspiciile căruia s-au desfăşurat activităţile a fost armonie. Un sentiment plăcut când gândurile proprii creionează realitatea imediată!

DE CE SUSŢINEM MĂSURILE ANTICRIZĂ!

• Dacă s-ar fi majorat salariile profesorilor cu 50% şi mai lăsam să majoreze şi pensiile sau alte salarii cu siguranţă azi aveam deficit de 12%.

• Dacă Guvernul ar fi ales soluţia majorării taxelor, acest lucru nu ar fi făcut decât să afecteze sectorul privat, care a fost deja afectat în 2009. Ajungeam ca multe firme să se închidă iar românii să rămână fără loc de muncă.

• În ultimii zece ani statul român a acordat subvenţii în agricultură de circa 30 de miliarde şi de pe urma agriculturii a avut încasări în ultimii zece ani de circa 400 de milioane. Acest lucru nu mai poate continua. Nu ne putem face că nu vedem realităţi care s-au construit – din motive politice, din orice motiv – timp de 20 de ani. Dar şansa României asta este: dacă ne restructurăm cheltuielile acum, dacă punem acum capăt sau diminuăm evaziunea fiscală şi contrabanda.

• Acum se vede efectul Guvernarii PNL care a dat salarii şi pensii fără acoperire. Cheltuielile cu salariile si pensiile au depăşit cu foarte mult posibilităţile ţării.

• Majorarea taxelor, cu siguranţă, evident, ar fi dus la o creştere a inflaţiei, la o devalorizare a puterii de cumpărare a oamenilor şi, în consecinţă, ar fi avut loc o înrăutăţire suplimentară a nivelului de trai.

• Dacă aplicăm acest program, Romania trece pe creştere economică.

64% din bugetul de stat se duce pe salariile, pensiile şi ajutoarele sociale moştenite de la Tăriceanu. 3% se duce pe returnarea împrumuturilor făcute de stat şi alte 3% contribuţii la bugetul UE. Rămân 30% din buget pentru investiţii şi cheltuieli materiale din care trebuie plătite cheltuieli obligatorii:l umina şi căldura pentru şcoli, spitale şi instituţii publice

Dacă românii nu sunt solidari, toata ţara se poate prăbuşi. Este foarte important ca toţi românii, toată presa, toate partidele politice, toţi parlamentarii, indiferent de culoarea politică să înţeleagă că interesul naţional trebuie să stea deasupra oricăror altor interese. Iar în această perioadă, toţi trebuie să avem un singur interes: depăşirea crizei economice.

5,5 milioane de pensionari si 1,4 milioane de bugetari, adică aproape 7 milioane de români sunt susţinuţi de bugetul României pentru care trebuie să producă cei 3 milioane din sectorul privat.

Din cei 4,3 milioane de salariaţi din România, 1,4 milioane sunt bugetari.

Vârsta medie reală de pensionare în România este în jur de 56 de ani. Haideţi să vă dau nişte cifre privind vârsta minimă de la care se acceptă pensionarea în state europene: Austria 60 (vârsta normală de pensionare 65), Germania 63 (65), Olanda 60 (65), Olanda 60 (65), Italia 57 (65).

Pensia medie netă pentru stagiu complet de cotizare a crescut de la 67 de euro, în 2003, la 240 de euro în 2008. Pensiile au crescut cu mult mai mult decât inflaţia.

Reforma costă!

Într-o Românie scuturată de criză, cu scăderi de salarii, micşorări de pensii, cu o deratizare a aparatului bugetar, o Românie aflată în convulsii sociale, lupte politice, mai are românul încredere în partidul aflat la guvernare? Este o întrebare pe care toţi şi-o pun, şi anume, va plăti PD-L costurile reformelor drastice aplicate? O întrebare la care mulţi ar sări să răspundă afirmativ.
In primul rând măsurile nepopulare de care s-a făcut uz erau inevitabile. În cârca slabului nu mai putea fi susţinut obezul - aparatul bugetar - care avea tendinţe de a se îngrăşa şi mai mult. Cel ce şi-a asumat aceasta spălare, această terapie de şoc la care este supus întreg sistemul românesc este cum bine se vede preşedintele României, dl. Traian Băsescu având ca partener partidul de guvernământ. Măsurile erau necesare, fără ele Romănia păşea încet dar sigur pe drumul către faliment. Operaţia doare, pacientul urlă! Pierderi de electorat sunt convins că sunt dar trebuie să subliniez faptul că într-o perioadă extrem de delicată celelalte partide s-au eschivat, vezi PNL-ul, sau au ales să fugă de la guvernare, vezi PSD-ul. Oferta lor a fost mai mult decât aberantă când totul reclamă stabilitate, ei propuneau alegeri anticipate în plină criză, sau un guvern de tehnocraţi.
Într-o astfel de conjunctură e imposibil să scapi neafectat, însă să reţinem totuşi faptul că nici profitorii de război nu au o faimă bună. Important este acum ca măsurile să fie aplicate astfel încât să avem un aparat bugetar mai ieftin şi mai eficient.
Nefericirea este că în vremuri de criză nu se pot înfăptui miracole. Să sperăm că eforturile tuturor vor da şi roade şi criza va fi depăşită.

Schimbarea înseamnă efort si sacrificiu!

Mă plimbam pe străzile gri si priveam la oameni în încercarea de a găsi culoare. Speram să găsesc culoare însă i-am descoperit absenţi. Absenţa lor din viaţă reprezintă o prezenţă absolută în realitate. O realitate care nu convine dar pentru schimbarea ei nimeni nu mai vrea să depună eforturi. Mă gândesc că in fiecare epocă indiferent de cât de aspră a fost realitatea, au existat temerari, oameni care au avut răbdare şi credinţă că efortul depus de ei nu va fi în van. Traversăm o perioadă în care aparent nu se întâmplă nimic în sensul că tot ce este acum nu convine şi pare că nu se face nimic.

Din întâmplare sau nu, vizionând unul din posturile tv, atenţia mi-a fost captată de o distinsă prezenţă care, pentru o cauză, era în greva foamei de mai bine de 50 de zile. Cu toate că organismul suferea îngrozitor chipul îi era luminat. În dialogul pe care îl avea cu reporterul am putut să descopăr latura profundă a omului, mesajul optimist pe care îl transmitea, răbdarea şi credinţa că efortul ei va produce o schimbare. Uimitor, mi-am zis! Am găsit culoarea pe care o căutam pe străzile gri. În fiecare din noi există un astfel de caracter numai că nu-l descătuşăm pentru că suntem comozi. Din comoditate avem două categorii de oameni, cei normali si geniile. Un geniu nu înseamnă neapărat un talent extraordinar avut într-un anumit domeniu, ci este mai degrabă omul care-şi asumă viaţa, este atitudinea gravă faţă de viaţă a acestuia din urmă.

Se spune, şi botanica ne-o confirmă, că dacă plantezi bambus vei avea surpriza să nu îţi răsară nimic şi după ani şi ani, la un moment dat să apară lăstarul ce va creşte într-un an aproape 15 metri. Răbdarea şi credinţa că efortul tău va da roade, acesta este mesajul pe care omul de geniu ni-l dă nouă, celor comozi, celor care plângem şi ţipăm să ni se dea.Ani la rând nu s-a întâmplat nimic, în aparenţă, şi privitorul nu a remarcat nicio schimbare, însă bambusul a răsărit în cele din urmă.

Delictul de conştiinţă!

Vremurile de azi impun o nouă abordare a vieţii în societate. Avem prea multă libertate şi nu ştim ce să facem cu ea. Tot ce e mai infect şi de prost gust a devenit un reper după care societatea se ghidează. Legile sunt relative în funcţie de cine se prezintă în faţa judecătorului. În fiecare sferă, începând cu cea politică, şi finalizând cu oricare alta aleasă de domniile voastre există impostori. Cel mai dificil lucru este să reuşim să găsim un echilibru. Înainte de '89 frica era o metodă prin care se păstra disciplina în întreaga societate. Tehnologizarea şi modernizarea nu au adus după sine o evoluţie de conştiinţă umană ci dimpotrivă o delăsare, o ignorare aproape totală a ceea ce ne face să ne situăm mai presus de o maimuţă. Când şi unde vom face un salt către omul responsabil pentru tot ceea ce lumea o reprezintă e greu de spus. Poate nu şi de anticipat! Saltul se va face când ne vom găsi cu toţii pe marginea prăpastiei, când viaţa nu va mai putea fi trăită în această paradigmă. Facem schimbări doar atunci cand ceva nu mai funcţionează deloc, când suntem constrânşi. Pentru delictele de conştiinţă cu toţii am fi închişi!