24 Ianuarie 2013. Bucuria de a fi slătinean

Alexandru Ioan Cuza. Mulţi ştim că acesta a fost singurul domnitor ales în luna ianuarie a aceluiaşi an (1859) atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, însă puţini i-au analizat faptele în profunzime. Alexandru Ioan Cuza este unul din oamenii istorici pe care îi admir şi, ori de câte ori trec pe lângă statuia lui din oraşul nostru, Slatina, îmi amintesc de puterea acestuia de a moderniza, de faptele sale excepţionale...

Şi Slatina a sărbătorit pe 24 ianuarie Unirea românilor, Unirea Mică. Da, s-au servit şi în oraşul nostru sărmăluţe şi mămăliguţă la aproximativ 1 500 de oameni din cei prezenţi, însă pe esplanadă au fost de cel puţin 3 ori mai mulţi slătineni care, după recordul mondial stabilit cu hora de mână acum 7 ani, au reuşit să depăşească recordul naţional la numărul de oameni ce cântă imnul ţării noastre în cor. Au fost înregistraţi 4 474 de slătineni în acest cor, deşi au fost cu mult mai mulţi… Cel mai important este, însă, faptul că slătinenii s-au distrat împreună, s-au întâlnit aici cu prieteni vechi şi noi, s-au bucurat de vremea frumoasă, s-au adunat şi pentru noul record la care au contribuit cu drag.

Am fost şi eu pe esplanadă pentru a sărbători alături de slătineni şi m-am bucurat mult să văd atâţia oameni mândri că sunt români, m-am bucurat să-i văd apreciind un om precum domnitorul Cuza, m-am bucurat să văd slătinenii petrecându-şi frumos ziua Unirii, împreună, cântând, cu dăruire, Deşteaptă-te române!

SERGIU NICOLAESCU - PORTRETUL UNUI ÎNVINGĂTOR

Semn de foc, în zodia berbecului, un „om dat dracului”, cum adesea îşi zicea, luptător, perseverent, cu simţul dreptăţii, Sergiu Nicolaescu este un model de urmat în viaţă, un model de învingător. Azi ne plângem de lipsa exemplelor de urmat, însă, chiar dacă nu mai este printre noi, maestrul Sergiu Nicolaescu rămâne un model. Din biografia sa se ştie ca a terminat liceul la 16 ani, obţinând o dispensă de vârstă şi a intrat primul la Şcoala de Marina, cu nota 10. După un an de facultate este nevoit să o părăsească întrucât tatăl său fusese arestat politic. Destinul i-a rezervat cinematografia şi în acest domeniu a devenit tot cel mai bun. Conform statisticilor peste un miliard de oameni au văzut filmele maestrului Sergiu Nicolaescu. A fost propus de 5 ori pentru Oscar la categoria cel mai bun film străin.

         „Ceea ce am făcut în viață, în primul rând, a însemnat muncă. Am făcut peste 60 de filme, am 135 de milioane de telespectatori în România şi peste un miliard de telespectatori în lume şi, cu toate acestea, ca gorjeni şi ca olteni vă puteţi mândri pentru că întotdeauna am spus cu mândrie că sunt născut în Târgu Jiu. Pentru mine filmul a însemnat ceea ce era mai important în viață. Existenţa mea”, a spus, emoţionat, Sergiu Nicolaescu, la inaugurarea, din Târgu-Jiu, a cinematografului ce-i poară numele.

Dumnezeu să îl odihnească în pace! Multă vreme se va vorbi despre această stea a cinematografiei româneşti şi universale…

Craciun fericit!

Craciunul nu e o perioada din an si nici febra cumparaturilor, Craciunul e o stare de spirit, e o intoarcere la inocenta, la magic, la credinta, la miracol. Craciunul e dorul de acasa chiar daca stai acasa, e starea de implinire pe care o ai cand prin tine circula bucuria de a fi.
La multi ani tuturor si Craciun fericit alaturi de cei care va dau sentimentul de acasa..

Responsabilitate socială!

        În aceste zile e nevoie de toți, de-un neam, să se adune la un loc și să încerce să învețe și să pună în practică principii ale responsabilității sociale. Divizarea e nesănătoasa. Lucrurile simple făcute câteodată de cei mici ne dau deseori lecții de o maturitate neașteptată. Din neatenție am scăpat o hârtie într-o grădinița de flori iar fetița mea mi-a reproșat să nu mai arunc acolo că mor floricelele...

        Indiferent ce culoare politică este la putere, reprezentanții acesteia trebuie să gândească la România ca la un tot, în care binele lor să fie și binele celorlalți. Responsabilitatea socială este o lecție grea, la care noi mai avem încă de învățat...  Important este să ne străduim...  Daca ieșim zilele acestea pe străzile Slatinei vedem cum peste tot se construiește ceva, se refac străzi, se reabilitează blocuri; oamenii par să își însușească din ce în ce mai bine lecția responsabilității sociale.

Ca în Slatina, în toată țara!

Jocurile Olimpice - valoare si spirit romanesc!

In aceasta perioada incinsa se scrie foarte mult pe teme politice si se uita de adevaratele valori ale Romaniei. Oameni care au facut performanta dedicandu-si viata unui scop nobil. Urmaresc canalele media, atat presa scrisa si on line cat si canalele tv si observ ca acestui moment important pentru tara si reprezentarea ei in lume se acorda foarte putin spatiu. Cuvintele de lauda pentru olimpicii romani sunt slabe, fara sa aibe o valoare adevarata. De ce spun asta? Pentru ca ei nu au nevoie de laude. Ei au nevoie de fapte, de demersuri ale societatii de a-i valorifica si de a-i sprijini in atingerea idealului pe care si l-au propus fiecare. Olimpicii ne dau cea mai dura lectie. Meritul nu are nevoie de cuvinte. El este si se sustine prin el insusi. NU e nevoie de o televiziune care sa-i aclame, nu e nevoie de o presa care sa insire cuvinte ca sa le fie recunoscuta puterea, incredibila lor dedicatie fata de ceea ce au ales sa faca in viata. Valorile acestea stralucesc in lume prin ele insele, iar noi, cei ce le suntem conationali, ne dam coate si intr-un moment de timp ne strigam mandria: sunt roman! sunt mandru ca sunt roman! Ne mai aducem aminte de aceasta mandrie pe 30 august dupa ce JO vor fi deja in amintire? Avem valori insa nu stim ca popor sa respectam aceste valori. Promovati valoarea atunci cand o intalniti! Fiti un motor al schimbarii acestui destin al unei tari mult prea incercate! Fiecare dintre noi o poate face cu mijloacele de care dispune.

Libertatea o capeți prin cunoaştere! (scrisoare deschisă adresată absolvenţilor, profesorilor şi părinţilor implicaţi cu succes în BAC ul din iulie 2012)

Dragi absolvenți,

Stimați profesori şi părinţi

Libertatea o capeți prin cunoaștere!

„Las-o că merge și aşa” era până mai ieri o regulă a societății românești, inclusiv a învățământului. Odată cu noua lege a învățământului, odată ce am vrut să devenim onești și "să nu ne mai furăm singuri căciula", observăm că aceia care termină azi liceul și obțin o diplomă de absolvire reprezintă un profit pe termen lung al întregii noastre societăți. Nu putem fi încântați de rata de absolvire a liceului care este nesatisfăcătoare acum, însă putem privi cu speranța că viitorul acestei țări va fi pe mâini bune întrucât împreună, atât profesori, elevi și părinți, vom construi fundația unei realități ce pune la temelie o cărămidă solidă: oamenii care și-au meritat cu adevărat diploma de bacalaureat, oamenii care vor deveni specialiștii de mâine ai României, ai Europei, ai lumii.

Societatea românească trebuie să își rescrie valorile, să le recucerească pe acelea pierdute și să redevină onestă cu ea însăși pentru a avea un viitor promițător. Libertatea individuală depinde de cunoașterea pe care fiecare din noi o înmagazinam dealungul vieții și cunoașterea ne dă puterea să facem alegeri, să spunem NU când nu ne dorim ceva și să acceptăm ceea ce ne face cu adevărat împliniți. Un om integru, un om cu valori, un om care știe ce înseamnă efortul intelectual, orele îndelungi petrecute în biblioteci și în studiu intens, va ști să aprecieze și să ia decizii echilibrate atât pentru el ca individ cât și pentru semenii lui.

Felicit pe această cale pe toți elevii care au trecut examenul de maturitate și care s-au dovedit implicați în a-și decide propriul viitor și, implicit, viitorul acestei țări. Nimic nu e izolat în acest univers și totul, începând de la individ este interconectat. Îmi exprim credința că România, prin oamenii săi, se va civiliza, iar în cadrul acestui proces, învățământul reprezintă punctul de plecare pentru orice progres ce va să vină.

Un sentiment de mândrie mă face astăzi, explicit, să vă mulțumesc că treziți în noi,  românescul, naționalul şi speranța de mai bine. Vă mulțumesc nu numai pentru că aţi dobândit cu onoare examenele desfăşurate în ultima vreme dar şi pentru că în parcursul dumneavoastră aţi demonstrat că reprezentați un nucleu care ne creşte. Pe noi, ca municipiu, pe noi ca județ, pe noi ca ţară. Sunt convins că în evoluția dumneavoastră  contribuiți la creșterea Europei, a lumii. Mulțumesc colegilor mei, profesorilor care au ales să lupte cu energie pentru ca elevii lor să fie performanți. Mulțumesc părinţilor care au creat, cu greutățile şi satisfacțiile aferente, bazele dezvoltării copiilor dumnealor, oferind unei comunităţi elite cu care ne mândrim.

Bacalaureat, iulie 2012!

Dezastru! Spun mai toţi…

Dar cum era când, în urmă cu doar câţiva ani, majoritatea lua note ameţitor de mari? Cred că, de fapt, atunci se desfăşura marele dezastru! Totul era călcat, mascat, defazat, neevaluat! Ca să nu spun.. de vânzare!

Evaluarea corectă este marele nostru câştig! Simţeam cu toţii că unii absolvenţi ai noştri nu sunt de măreţele note, dar diplomele, inclusiv cele de BAC, ne contraziceau. Credeau şi ei! Aici era marele dezastru… Dezastrul nostru, al tuturor... locuitori ai municipiului Slatina, cetăţeni ai judeţului Olt, populaţie a României, popor român! Să crezi că eşti mai mult decât, de fapt, eşti! Această corectitudine, de acum, pe care unii o numesc dezastru, împinge către autoevaluarea onestă: Noi, faţă în faţă cu… noi, suficient de inteligenţi să spunem cum suntem, de ce notă suntem!

Când spun „noi” mă refer la:

1.       Profesori

2.       Elevi

3.       Părinţi

Dacă elevii sunt de notele acestea, ce note merită profesorii lor? Dar părinţii? Fiind oneşti, cu responsabilitate, fără a da vina pe "nu ştiu cine", răspundem extrem de rapid la această întrebare: „Noi ce notă merităm?”