Motivaţia te pune în mişcare! (La Colegiul Naţional "Radu Greceanu", Slatina, 13.02.2014)

[discurs: Pentru învingători!]

Onorat auditoriu,

Dragi elevi,

Împărtăşesc cu emoţie gândurile cu privire la tema pe care organizatorii acestui eveniment o propun a fi dezbătută astăzi: Motivaţia te pune în mişcare!

Viaţa îmi este marcată pozitiv de ideea de disciplină militară şi, dacă cineva mă întreabă când am făcut armata, voi răspunde, zâmbind, că încă de când m-am născut, tatăl meu fiind ofiţer de carieră al Armatei române. Poate unora vi se pare că v-aţi născut cu ea, ca mie, dar disciplina se cultivă şi este o formă de respect pe care o arăţi către sine şi celorlalţi. Disciplina asigură cu succes cadrul, logistica, respectarea termenelor, consecvenţa etc. în proiectele personale ori de echipă. Noi înşine, pentru noi, pentru cei apropiaţi nouă, pentru societate suntem un proiect, în care, fără doar şi poate, trebuie să fim lideri şi manageri. Prin consecvenţă, prin disciplină, ambiţia vă poate prezenta dumneavoastră şi lumii, învingători.

Totodată, am reţinut că educaţia este cea mai bună investiţie, chiar dacă pare, uneori, că o primim gratuit, iar marile personalităţi naţionale şi internaţionale care au absolvit şcolile pe care şi dumneavoastră le urmaţi vă pot fi modele şi exemple în acest sens.

Alături de acestea, de disciplină, consecvenţă, ambiţie, educaţie, şi de multe altele pe care nu le-am putut cuprinde aici, există şi o filozofie de viaţă pe care o am, marcată mai ales de existenţialism. O filozofie de viaţă care poate fi rezumată în „TOTUL E POSIBIL!” şi „NIHIL SINE DEO!”, „NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!”

Aşadar, cred în voi! Dar cel mai important este să vă răspundeţi onest la întrebarea: Cât de mult credeţi în învingătorii din voi?

Felicit organizatorii pentru înfăptuirea acestui eveniment şi le mulţumesc! Mulţumesc, în acelaşi timp, distinselor gazdelor şi distinşilor invitaţi!

13.02.2014

Victor Tiţa

Simpozionul Naţional „Pan. M. Vizirescu – Înariparea mâinii” - 30.01.2014

Am participat cu entuziasm la Simpozionul Naţional „Pan. M. Vizirescu – Înariparea mâinii” în Braneţ, Bârza, locul de naştere al marelui scriitor, la şcoala care-i va purta numele.

Felicit organizatorii, acei oameni inimoşi care au făcut posibil evenimentul şi le mulţumesc pentru activităţile de suflet pe care le-au întreprins în memoria conaţionalului Pan M. Vizirescu, despre care, din păcate, se vorbeşte şi se scrie prea puţin.

Am spus şi în alocuţiunea mea că Pan. M Vizirescu este un model de român învingător care - pentru a lua cel mai dramatic exemplu - după 23 de ani de „exil de taină” avea puterea primită de la Dumnezeu să spună că a fost binecuvântat să facă parte din neamul românesc. Nu-l găseşti plângându-se pe marele scriitor ci, mai mult, îndeamnă la a privi lumea şi trecerea timpului prin speranţa dată de lumina divină.

„Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost deviat în altă parte. Apartenenţa mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie şi un dar ceresc.” Pan M. Vizirescu