luni, 14 mai 2012

Argument pro candidatura la CJ

Vreau să argumentez decizia mea de a candida la funcția de Președinte al Consiliului Județean. Sunt mai multe motivele care m-au determinat, însă le voi scrie pe cele mai importante, astfel încât cel ce mă citește să afle care îmi este structura și să mă poată înțelege.

Iubirea de țară și importanța ideii naționale le-am descoperit alături de tatăl meu care a avut o cariera militară. Politicienii deseori descoperă aceste sentimente doar în preajma alegerilor, însă la mine acestea sunt la fel de naturale ca și pâinea de pe masă. Vreau sa particip la decizia politică pentru că imi doresc ca vârfurile de lance să fie oamenii pregătiți foarte bine din punct de vedere profesional, pentru că trăim într-un timp în care e necesar să privim la conducătorii noștri prin prisma calității lor profesionale și nu a forței lor din conturi. Forța mea stă în mintea mea, în structura mea spirituală.

Ce vreau eu să aduc nou?

- simțul datoriei! Astăzi toți își urlă drepturile (și nu e rău să ți le revendici) însă aș zice că e nevoie să aducem cumunității darurile noastre, ale fiecăruia dintre noi, înainte să cerem ce ni se cuvine. Am învățat prin educația de care am avut parte că omul - în acest caz politicianul, trebuie să asculte de obligațiile cu care îl încarcă condiția de om politic, de luptător pentru binele comunității. Filosofia militarului este foarte simplă: Eu, Victor Tița, cum îmi fac datoria faţă de țară?

-simțul onoarei. În clasa noastră politică ideea de onoare este complet necunoscută. Avem o mulțime de exemple și dovezi.

-simțul ierarhiei, respectul pentru superiorul tău, care devine în final respectul pentru șeful suprem: electoratul! Pentru cei mulți care te-au ales și pentru care trebuie să îți onorezi promisiunile.

-simțul eficienței. Sunt omul care cultivă fapta, în detrimentul vorbăriei goale, care ne pierde timpul și nu lasă nimic în urmă. Toți cei care mă cunosc știu că dacă am spus că fac ceva, sigur acel ceva a fost făcut.

-simțul răspunderii individuale pentru acțiunile care au consecințe sociale;

-instinctul național, care se dobândește în familie si  în școală. Dacă nu-l ai atunci când ajungi om în toată firea, la majorat, nu-l mai capeți niciodată.

Acestea sunt câteva dintre resorturile mele care mi-au călăuzit viața până la vârsta de 33 de ani pe care abia i-am împlinit săptămâna trecută și pe care vreau să le dăruiesc celor din jurul meu pentru ca împreună să putem construi o comunitate legată prin idei și dorințe comune.