luni, 2 februarie 2015

Început de sesiune...

I have a dream…
What are your Dreams, dear students?

Ne aflăm la început de sesiune şi înainte de a le dori studenţilor examene ale căror rezultate să-i împlinească, îmi permit să-mi aduc aminte o scurtă întâmplare:
Studentul rebel, care încerca de fiecare dată să deranjeze ora, se afla în faţa profesorului care acum deţine „puterea”… aşteptările studentului, conforme cu faptele lui de-a lungul semestrului erau „să pice” examenul care se desfăşura oral. Aşteptarea profesorului era ca prin acţiunea lui, la final de semestru, să-l îndrepte pe studentul care nu era deloc slab la materia pe care o preda. Îi trece nota în carnet şi, după ce simte aşteptarea studentului în continuare rebel, întinzându-i-l, rosteşte cuvântul „picat” … Studentul ia carnetul, uşor satisfăcut că aşteptarea i-a fost împlinită, şi pleacă… Acasă îl întreabă mama pensionată pe caz de boală ce a făcut la examen. Îşi punea mari speranţe în fiul său, a cărui revoltă venea din situaţiile limită pe care viaţa le servise lui şi familiei sale. Alături de o mamă singură, bolnavă, spune, cu gândul la regretul ei, înjurând profesorul, că a picat examenul… Tristeţea mamei este bulversată, deschizând carnetul, de nota zece în dreptul căreia profesorul semnase apăsat. Nu a picat, a luat nota zece şi, întorcându-se la profesor, studentul care sigur învăţase mai mult decât o lecţie, îi mulţumeşte cu lacrimi în ochi… De aici, rebelul a devenit cel mai atent student şi, dacă îmi aduc bine aminte, este manager la o fermă din UK, cu visul să strângă suficienţi bani pentru a manageria o fermă a lui, aici, în România…

So, once again, what are your Dreams, dear students?