vineri, 16 mai 2014

Simpozionul "CONSTANTIN BRÂNCOVEANU - VOIEVOD, CTITOR, MARTIR, SFÂNT", Balş, 9 mai 2014

MESAJ TRANSMIS LA SIMPOZIONUL NAŢIONAL CONSTANTIN BRÂNCOVEANU -  VOIEVOD, CTITOR, MARTIR, SFÂNT 
BALŞ, 9 MAI 2014

Epoca Brâncoveanu a adus in istoria Ţării Româneşti o nuanţă specifică de cultură, de spiritualitate şi de afirmare naţională.
Simpozionul naţional Constantin Brâncoveanu – Voievod, Ctitor, Martir, Sfânt reprezintă un act de înaltă disciplină morală faţă de domnitorul Constantin Brâncoveanu, prin promovarea personalităţii inegalabile a acestuia.
Anii domniei lui Brâncoveanu au fost marcați de progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. A fost organizată cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală națională, prin aportul tradiției răsăritene și a celei occidentale. Reluând vorbele lui Nicolae Iorga, Constantin Brâncoveanu a stiut, în curs de un sfert de veac, să servească pe turci, de nevoie, fără să părăsească nici un drept al ţării sale; a știut să înlăture stăpânirea necondiţionată a creştinilor, austrieci, poloni, ruşi, asupra pământului românesc; a ştiut să lege de muntenii săi, prin legături culturale şi politice, Moldova; a ştiut, chiar după ce legăturile politice cu Ardealul au fost rupte, să păstreze încă pe acelea ale culturii cu acest pământ. Şi, în acelaşi timp, prin acea largă operă de cultură răsăriteană, de cultură în toate limbile Răsăritului, prin găzduirea fruntaşilor bisericeşti ai Orientului, patriarhi, mitropoliţi, dascăli, prin operele lui de ctitorie la toate „locurile sfinte", el a ştiut, faţă de regiunile siriene, arabe, caucaziene supuse ori vasale turcilor, ca şi faţă de grecitatea europeană, să înlocuiască pe împăraţii bizantini de odinioară, ca urmaş legitim al cărora era privit. Domn autonom în ţara lui, înconjurat cu prestigiul superior al cezarilor constantinopolitani ai lui Constantin cel Mare, în întreaga lume a Orientului, aceasta a fost situaţia lui Constantin Voda Brâncoveanu".
Prin acest simpozion se redă prezentului, un trecut istoric măreţ, iar valorile fundamentale ale neamului nostru capătă forţă. Este şi un prilej de meditaţie, privind răstimpul existenţei noastre, supusă la inerente încercări, dar capabilă să-şi refacă mereu temeiurile resurecţiei spirituale.
 În orizontul integrării europene, Brâncoveanu trebuie socotit ca un precursor, a cărui operă e susceptibilă, firesc, de noi interpretări. Nu se poate înţelege destinul  său fără a lua în seamă „situaţia tragică a unei societăţi vieţuind permanent sub ameninţarea unei supraputeri strivitoare. Sesizăm, în acest gând, un îndemn ce ne vine, de trei secole, de la existenţa pilduitoare a lui Constantin Brâncoveanu „domn creştin”.
 Valoarea unui asemenea îndemn, perenă, e cu atât mai mare în zilele noastre.