Viziune pentru dezvoltarea Olteniei (2013-2050)

  Europa trece printr-o perioadă de transformare. Criza a anulat ani de progrese economice şi sociale şi a pus în evidenţă deficienţele structurale ale economiei Europei. Intre timp, lumea evoluează rapid, iar provocările pe termen lung (globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică. UE trebuie să se ocupe acum de propriul viitor.
  Europa poate reuşi dacă acţionează în mod colectiv, ca Uniune. Avem nevoie de o strategie care să ne permită să ieşim din criză mai puternici şi care să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială.

    UE trebuie să definească direcţia în care vrea să evolueze până în anul 2020. In acest scop, se propun următoarele obiective principale pentru UE:

1.75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;

2.3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);

3.rata abandonului şcolar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% şi cel puţin 40% din generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare;

4.numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.

  Modelele de dezvoltare se bazează pe factorii creşterii economice. Modelul endogen are în vedere factorii fundamentali: teren (sol, subsol), muncă (forţă de muncă) şi capital (fizic şi financiar). La acestea, modelul endogen adaugă progresul tehnologic. Toţi aceşti factori conferă diferitelor ţări avantaje comparative. Teoriile moderne pun accent pe avantajele competitive, în centru aflându-se resursa umană. De aceea, societatea spre care ne îndreptăm este definită ca societate inteligentă, bazată pe cunoaştere. Aceasta este şi orientarea primordială trasată de UE pentru perioada 2014-2020.

   Prin prisma acestor modele, în conturarea unei viziuni pentru Regiunea S-V Oltenia pe perioada 2014-2020 şi de lungă durată se impune determinarea în primul rând a factorilor comparativi şi competitivi de care dispune. Din analizele întreprinse rezultă evident că Regiunea S-V Oltenia este relativ mai abundentă în teren decât în populaţie sau în capital. O ierarhizare din punctul de vedere al abundenţei relative în factori cum ar fi: teren, populaţie, capital şi progres tehnologic.

  Teoria economică Heckscker-Ohlin, confirmată în mare măsură în practică, indică faptul ca ţările şi în cadrul lor zonele ar trebui să se concentreze pe activităţile şi produsele intensive în factorul sau factorii relativ abundenţi. De exemplu, dacă o ţară dispune de mai mult teren decât populaţia (cazul Australiei sau al Canadei), ar trebui să producă mai degrabă produse agricole, care sunt intensive în teren (în cost terenul este important). Dacă o altă ţară este relativ abundentă în populaţie (forţă de muncă), comparativ cu terenul (cazul Japoniei) ar trebui să se specializeze în produse manufacturate, care sunt intensive în forţă de muncă (în cost forţa de muncă este importantă).

   Pornind de la aceste premise de fapt şi de raţionament, viziunea pe termen lung conduce la concluzia că regiunea S-V Oltenia dispune în primul rând de un avantaj comparativ care poate deveni şi competitiv prin ecologizare în domeniul agriculturii, în sensul larg al noţiunii: culturi agricole, pomicultură, viticultură, zootehnie, silvicultură, incluzând activităţile de prelucrare, localizate în zona rurală, în concept de dezvoltare rurală, cu atât mai mult cu cât populaţia rurală deţine cea mai mare parte, în jur de 45% din populaţia ţării, neluând în considerare faptul că şi o parte crescândă din populaţia urbană îşi desfăşoară activitatea parţial în mediul rural.

    Obiectivul general pe termen scurt (2011-2013), mediu (2014-2020) şi lung (după 2020) ar trebui să îl reprezinte conturarea identităţii regionale, agroindustriale şi în perspectiva industriilor agrare, transformarea într-un complex economic integrat, funcţional creşterea standardului de viaţă cel puţin la nivel mediu european.

    Ca obiective specifice pot fi avute în vedere stagnarea declinului economic şi realizarea unei creşteri economice de 2-3% pe an în perioada 2011-2013 rămasă din actuala programare; trecerea la dezvoltarea bazată pe cunoaştere, durabilă şi realizarea unei creşteri economice de minim 4-5% pe an în perioada 2014-2020, astfel încât să se elimine decalajele faţă de alte regiuni şi să se reducă cu cel puţin 50% decalajul faţă de media europeană; realizarea unei dezvoltări inteligente de 3-4% pe an a unei economii regionale competitive în plan european şi internaţional, atingerea unui standard de viaţă peste media europeană.

Pe perioadă lungă (2030-2050) se poate anticipa formarea unei zone metropolitane europene in sudul Olteniei, care să concureze de la egal cu capitala.

Deşi se prevăd o serie de probleme generale, evitabile de altfel, cum ar fi:

1. colaborare formală şi suprapunerea unor nivele decizionale;
2. dificultatea coordonării intre instrumentele locale şi zonale de planificare; 
3. dificultatea realizării unei politici unitare de utilizare a rezervelor centrale.

Avantajele sunt multiple:

1. se facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel regional;
2. se diminuează dezechilibrele create intre centru şi zona limitrofă provocate de dispersarea in planul structurii demografice, sociale şi economice de dezechilibrele legate de transportul in comun, finanţarea infrastructurii, rezervele de spaţiu pentru locuire şi servicii; 
3. creşte competitivitatea economică a localităţilor din zona metropolitană atat la nivel regional, cat şi la nivel transregional; 
4. se poate aplica un management eficient şi performant; 
5. se asigură condiţiile unei dezvoltări durabile, ameliorării considerabile a mediului.

Victor Tiţa - Interviu despre Starea Naţiunii - Ziarul de Olt

Victor TIŢA, lector universitar, 

director Casa Corpului Didactic Olt 

«Pentru ca beneficiarul să primească un produs educaţional foarte bun, 

profesorii trebuie să fie foarte buni şi elevii bine direcţionaţi» 

- Deşi nu sunteţi la primul interviu oferit Ziarului de Olt, aş vrea să ne spuneţi, pentru cititorii fideli ai publicaţiei noastre, cine este Victor Tiţa? 

- Victor Tiţa rămâne, dincolo de implicarea profesională şi politică, un om, cetăţean al Slatinei, născut şi crescut aici. Educaţional, am avut norocul să mă consolidez tot prin implicare. Am un doctorat în filologie şi mă mândresc cu această bază profesională, fiind profesor la Facultatea de Management şi conducând Casa Corpului Didactic Olt. 

- Ce rol are Casa Corpului Didactic în judeţul Olt? 

- Casa Corpului Didactic Olt organizează şi furnizează programe de formare continuă pentru personalul didactic, de conducere, îndrumare şi control, precum şi pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar. Totodată este Centru de iniţiere şi organizare de activităţi ştiinţifice, metodice şi culturale, de iniţiere şi derulare de parteneriate în scopul implementării de proiecte educaţionale la nivel local, regional, naţional şi internaţional. Avem în subordine 27 de Centre de Documentare şi Informare şi, ca element de noutate, alături de altele, Casa Corpului Didactic devine Centru cu atribuţii de constituire şi, respectiv, coordonare ale funcţionării corpului de mentori, la nivel judeţean. 

- Atât în exterior, cât şi în interior, cu mici excepţii, clădirea în care vă desfăşuraţi activitatea nu se prezintă aşa cum ar trebui. Aveţi speranţe că se vor găsi în cele din urmă fondurile necesare pentru renovarea acestei construcţii cu o mare vechime în municipiul nostru? 

- Speranţele sunt alte forme ale regretului! Am avut demersuri care, sprijinite de conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt, de Ministerul Educaţie şi Cercetării, au dat roade. Urmează să fie virată, până la sfârşitul anului, o sumă suficientă pentru a finaliza lucrările de amenajare a interiorului, în aşa fel încât activităţile instituţiei să nu mai fie găzduite de parteneri ai noştri. Clădirea CCD Olt datează din 1890 şi este parte a Patrimoniului Cultural, de aceea continuăm demersurile pentru obţinerea ultimei tranşe din finanţare pentru amenajarea exterioară. 

- Care este viziunea directorului Victor Tiţa vizavi de curriculumul naţional educaţional existent la sfârşitul anului 2011? 

- Produsul educaţional pe care sistemul de învăţământ îl oferă beneficiarilor trebuie să deservească, în cele din urmă, societatea. Cu toţii avem de câştigat dacă elevii şi studenţii noştri ies din unităţile de învăţământ bine pregătiţi. Pentru ca beneficiarul să primească un produs educaţional foarte bun, profesorii trebuie să fie foarte buni şi elevii bine direcţionaţi. Susţin cu tărie că multe ţin de organizare, de managementul clasei, managementul şcolii, managementul sistemului educaţional judeţean şi naţional, dar şi de resursa umană. În acest sens, şi organizarea ultimelor examene, de bacalaureat, de titularizare au dovedit eficienţa managerială judeţeană şi naţională. 

- Ce fel de cursuri se pot face la Casa Corpului Didactic Olt pentru perfecţionarea dascălilor din judeţ şi care sunt planurile de viitor ale instituţiei pe care o conduceţi? 

- Palierele majore pe care le vizăm prin cursurile propuse se referă la priorităţile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în domeniul formării şi perfecţionării, cu raportare la analiza nevoii de formare la nivelul judeţului Olt. Astfel, „Dezvoltarea competenţelor pentru o lectură performantă”, „Prevenirea şi combaterea violenţei în spaţiul şcolar”, „Abordări practice ale absenteismului şi abandonului şcolar” sunt câteva din cursurile pe care noi le propunem. Există cursuri acreditate care susţin politicile Ministerului, cum ar fi „Educaţie non-formală” ori „Curriculum diferenţiat şi adaptat”. Totodată, prin proiectul european „E-manager şcoala plus!”, în care Casa Corpului Didactic Olt este partener alături de Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, vom organiza un amplu program de formare, fiindcă vorbeam de poziţia mea vizavi de calitatea managementului educaţional, pentru îmbunătăţirea şi eficientizarea actului managerial la nivelul tuturor unităţilor şcolare ale judeţului Olt. 

- Cine se face vinovat de starea catastrofală în care se află învăţământul românesc şi care credeţi că ar fi primele măsuri ce se impun pentru redresarea unui sistem educaţional aflat de foarte mulţi ani încoace într-o mediocritate fără margini? 

- Lipsa curajului de a rosti onest problemele cu care s-a confruntat şi se confruntă învăţământul românesc reprezintă unul din factorii majori care au condus la această percepţie. Primele măsuri care s-au impus, începând cu asumarea Legii Educaţiei Naţionale, încep să producă efecte. Sigur că aceste rezultate pot deranja. De cele mai multe ori adevărul supără, dar nu mai putem permite să ne minţim. Susţin cu tărie ca evaluările periodice să devină un instrument eficient pentru direcţionarea elevilor către o zonă care le place şi în care sunt eficienţi, cât mai de timpuriu, ca o componentă a managementului carierei. Totodată susţin perfecţionarea obligatorie a cadrelor didactice, în vederea asumării noilor metode didactice de predare-învăţare-evaluare 

- În ce măsură mai pot fi arătaţi elevii cu degetul în condiţiile în care nici profesorii înscrişi la examenele de titularizare nu au obţinut rezultate dintre cele mai bune? Ce-i de făcut în cazul acesta?

- Generalizarea poate fi dăunătoare! Nu toţi elevii au picat examenul de bacalaureat şi nici toţi profesorii nu au trecut examenul de titularizare. Cei care au reuşit trebuie felicitaţi! Cei care au eşuat nu pot spune că au avut ghinion, ci nu au fost pregătiţi, trebuind să-şi asume un eşec care, prin perseverenţă, poate fi remediat. Lipsa unei autoevaluări corecte rămâne unul din factorii majori care i-a îndemnat pe unii participanţii la examenul de titularizare să intre în zona ridicolului. 

- Ce câştigă România din faptul că majoritatea absolvenţilor de liceu din ultimele promoţii nu au diplomă de bacalaureat? 

- Câştigă calitate în detrimentul cantităţii, recâştigă ideea de competitivitate, obţine studenţi mai buni, reaşează, prin efortul onest al profesorilor de a evalua obiectiv, valorile care contează. Se câştigă responsabilitate. 

- Preşedintele Băsescu a reiterat recent teza crizei de specialişti. De unde credeţi că vine fixaţia primului om din statul românesc? 

- Racordarea învăţământului la cerinţele pieţei forţei de muncă este necesară în condiţiile în care, aşa cum reiterează domnul preşedinte Traian Băsescu, legătura rămâne una nepractică. Trebuie găsită forma eficientă de colaborare a factorilor de decizie din sistemul educaţional cu mediul de afaceri, direct sau cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie, pentru a aşeza învăţământul, dar mai ales învăţământul profesional, pe siajul cerinţelor pieţei forţei de muncă. Şi în clasificarea universităţilor din România un criteriu major a fost acela al gradului de absorbţie al licenţiaţilor de către piaţa forţei de muncă, mai ales în domeniul în care s-au pregătit. 

- Va putea fi vreodată depolitizat învăţământul românesc? 

- Traseul urmat astăzi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este unul al profesionalizării actului managerial şi didactic. Eu rămân un susţinător al profesionalizării în detrimentul politizării, dar asta nu înseamnă că implicarea politică atrage neapărat neprofesionalism. Demersurile Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt au fost foarte clare cu privire la indicatorii de performanţă neîmpliniţi de anumite şcoli şi, implicit, de managerii acestora, mai ales în legătură cu examenul de bacalaureat. Totodată miza depolitizării nu trebuie să nu ţină cont şi de aspectul profesionalizării… (CLAUDIU ENE)

Victor Tiţa - Interviu Ziarul de Olt