Viziune pentru dezvoltarea Olteniei (2013-2050)

  Europa trece printr-o perioadă de transformare. Criza a anulat ani de progrese economice şi sociale şi a pus în evidenţă deficienţele structurale ale economiei Europei. Intre timp, lumea evoluează rapid, iar provocările pe termen lung (globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică. UE trebuie să se ocupe acum de propriul viitor.
  Europa poate reuşi dacă acţionează în mod colectiv, ca Uniune. Avem nevoie de o strategie care să ne permită să ieşim din criză mai puternici şi care să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială.

    UE trebuie să definească direcţia în care vrea să evolueze până în anul 2020. In acest scop, se propun următoarele obiective principale pentru UE:

1.75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;

2.3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);

3.rata abandonului şcolar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% şi cel puţin 40% din generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare;

4.numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.

  Modelele de dezvoltare se bazează pe factorii creşterii economice. Modelul endogen are în vedere factorii fundamentali: teren (sol, subsol), muncă (forţă de muncă) şi capital (fizic şi financiar). La acestea, modelul endogen adaugă progresul tehnologic. Toţi aceşti factori conferă diferitelor ţări avantaje comparative. Teoriile moderne pun accent pe avantajele competitive, în centru aflându-se resursa umană. De aceea, societatea spre care ne îndreptăm este definită ca societate inteligentă, bazată pe cunoaştere. Aceasta este şi orientarea primordială trasată de UE pentru perioada 2014-2020.

   Prin prisma acestor modele, în conturarea unei viziuni pentru Regiunea S-V Oltenia pe perioada 2014-2020 şi de lungă durată se impune determinarea în primul rând a factorilor comparativi şi competitivi de care dispune. Din analizele întreprinse rezultă evident că Regiunea S-V Oltenia este relativ mai abundentă în teren decât în populaţie sau în capital. O ierarhizare din punctul de vedere al abundenţei relative în factori cum ar fi: teren, populaţie, capital şi progres tehnologic.

  Teoria economică Heckscker-Ohlin, confirmată în mare măsură în practică, indică faptul ca ţările şi în cadrul lor zonele ar trebui să se concentreze pe activităţile şi produsele intensive în factorul sau factorii relativ abundenţi. De exemplu, dacă o ţară dispune de mai mult teren decât populaţia (cazul Australiei sau al Canadei), ar trebui să producă mai degrabă produse agricole, care sunt intensive în teren (în cost terenul este important). Dacă o altă ţară este relativ abundentă în populaţie (forţă de muncă), comparativ cu terenul (cazul Japoniei) ar trebui să se specializeze în produse manufacturate, care sunt intensive în forţă de muncă (în cost forţa de muncă este importantă).

   Pornind de la aceste premise de fapt şi de raţionament, viziunea pe termen lung conduce la concluzia că regiunea S-V Oltenia dispune în primul rând de un avantaj comparativ care poate deveni şi competitiv prin ecologizare în domeniul agriculturii, în sensul larg al noţiunii: culturi agricole, pomicultură, viticultură, zootehnie, silvicultură, incluzând activităţile de prelucrare, localizate în zona rurală, în concept de dezvoltare rurală, cu atât mai mult cu cât populaţia rurală deţine cea mai mare parte, în jur de 45% din populaţia ţării, neluând în considerare faptul că şi o parte crescândă din populaţia urbană îşi desfăşoară activitatea parţial în mediul rural.

    Obiectivul general pe termen scurt (2011-2013), mediu (2014-2020) şi lung (după 2020) ar trebui să îl reprezinte conturarea identităţii regionale, agroindustriale şi în perspectiva industriilor agrare, transformarea într-un complex economic integrat, funcţional creşterea standardului de viaţă cel puţin la nivel mediu european.

    Ca obiective specifice pot fi avute în vedere stagnarea declinului economic şi realizarea unei creşteri economice de 2-3% pe an în perioada 2011-2013 rămasă din actuala programare; trecerea la dezvoltarea bazată pe cunoaştere, durabilă şi realizarea unei creşteri economice de minim 4-5% pe an în perioada 2014-2020, astfel încât să se elimine decalajele faţă de alte regiuni şi să se reducă cu cel puţin 50% decalajul faţă de media europeană; realizarea unei dezvoltări inteligente de 3-4% pe an a unei economii regionale competitive în plan european şi internaţional, atingerea unui standard de viaţă peste media europeană.

Pe perioadă lungă (2030-2050) se poate anticipa formarea unei zone metropolitane europene in sudul Olteniei, care să concureze de la egal cu capitala.

Deşi se prevăd o serie de probleme generale, evitabile de altfel, cum ar fi:

1. colaborare formală şi suprapunerea unor nivele decizionale;
2. dificultatea coordonării intre instrumentele locale şi zonale de planificare; 
3. dificultatea realizării unei politici unitare de utilizare a rezervelor centrale.

Avantajele sunt multiple:

1. se facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel regional;
2. se diminuează dezechilibrele create intre centru şi zona limitrofă provocate de dispersarea in planul structurii demografice, sociale şi economice de dezechilibrele legate de transportul in comun, finanţarea infrastructurii, rezervele de spaţiu pentru locuire şi servicii; 
3. creşte competitivitatea economică a localităţilor din zona metropolitană atat la nivel regional, cat şi la nivel transregional; 
4. se poate aplica un management eficient şi performant; 
5. se asigură condiţiile unei dezvoltări durabile, ameliorării considerabile a mediului.