sâmbătă, 23 aprilie 2011

Hristos învie în fiecare an, poate anul acesta învie şi în noi!

Câteva ore ne despart de sărbătoarea naşterii Domnului şi ne îndreptăm cu mic şi mare să luăm lumină. Omul s-a adaptat la toate. Şi la sărbători s-a adaptat. E diplomat şi nu-şi arată adevărata natura. Acum oamenii sunt buni. Până marţi după Paşte când, cu sufletele uitate prin colţurile şubrede ale fiinţei proprii, îşi revin din rolul bunătăţii forţate. Omul a creat societatea de azi, în care ce era odată important, azi este pe locul codaş. Azi primează dreptul comercial şi nu dreptul la viaţă sau dreptul la sănătate. Priviţi cum omul creator al monştrilor este mâncat de propriile creaturi. Am avut ca orice tânăr gandul de a pleca din ţară, la un moment dat, şi am avut o mică revelaţie când am înţeles care îmi sunt drepturile şi sansele. Nu ne naştem egali şi doar ne dorim să fim aşa. Dreptul la viaţă nu ar trebui să se subordoneze celui comercial. Şi nici cel la sănătate. Dar totuşi nu se întâmplă aşa, azi marile concerne ne vâră în galantare alimente nesănătoase şi lipsite de gustul pe care odinioară îl aveau. Ca în fiecare an, golgota o vom transforma în întinderi de grătare, miei ucişi din lăcomie, şi burţi de vin. Aş vrea să trăim cu dor de noi, cu iubire de om, căci altfel, suntem pierduţi.

miercuri, 13 aprilie 2011

Top zece cele mai bine vândute picturi românești


Top zece cele mai bine vândute picturi românești
1. Nicolae Grigorescu, „Păstoriţă" - 175.000 de euro (Artmark)
2. Camil Ressu, „Aişe" - 160.000 de euro (Artmark)
3. Nicolae Grigorescu, „Car cu boi" - 155.000 de euro (Artmark)
4. Ştefan Luchian, „Garoafe" - 140.000 de euro (Artmark)
5. Ştefan Luchian, „Maci" - 132.000 de euro (Artmark)
6. Marcel Iancu, „Port" - 130.000 de euro (Artmark)
7. N. Tonitza, „Golgota" - 125.000 de euro (Artmark)
8. N. Tonitza, „Fata în roz" - 120.000 de euro (Artmark)
9. Nicolae Grigorescu, „Panseluţe" - 115.000 de euro (Artmark)
10. M. H. Maxy, „Trei muzicieni" - 110.000 de euro (Calusari)
sursa: www.adevarul.ro

duminică, 10 aprilie 2011

Vorbe...


Mi-e dor! de vorbe cu conţinut, de modele pe care tinerii să le aibă în căutările de sine, de valori pierdute, pe care azi parcă le amintim ca pe nişte mituri, ceva ce a existat undeva într-un trecut ce pare a fi uitat şi de Dumnezeu. În viteza cu care ne trăim acum viaţa pare că nimic nu mai are sens. Adevărurile, frumuseţea, libertatea au nişte valori predeterminate, decise deja. Exista o luptă necesară pentru fiecare adevăr, acum ne sunt servite de-a gata şi trebuie să ne conformăm. Turmele nici măcar nu mai procesează informaţia, o iau ca pe un dat, ca pe ceva absolut. Dacă ne-am opri o clipă din zumzetul pe care îl facem neîncetat pentru a nu ne mai auzi conştiinţele, am rămâne muţi în faţa realităţii pe care noi o creăm ca nişte constructori fără arhitecţi. Societatea capitalistă a făcut ca omul să fie preocupat de un singur lucru - banul. Consumerismul este singura noastră sărbătoare. Fie că este Crăciunul, Paştele sau orice altă sărbătoare de peste an, omul este atras doar de latura superficială a evenimentelor, de ghiftuiala ce vine cu sărbătoarea. E dureros să vezi că pe orice Golgotă - vorba lui Paler - ridicăm câte un grătar cu mici şi ne stingem setea cu bere. Mi-e teamă că lumea aceasta, gândită şi nu simţită, o lume cerebrală, ne-a adus în pragul a ceea ce constatăm azi cu toţii. E o lume fără suflet, o lume fadă îndreptată către autodistrugere. Armonia principiilor cosmice, a ying-ului şi yang-ului, pe care Marele Anonim ne-o dăruise, a fost pierdută de toţi când legea celui mai puternic, ca forţă fizică, a fost instaurată. Lumii de astăzi îi lipseşte acea Zeiţă creatoare de viaţă. Tot noi am urâţit-o şi pe asta când am transformat mama în femeia uşoară pe care o găsim peste tot la pagina 5. S-ar putea sa fie prea târziu pentru civilizaţia noastră. Poate că suntem de mult pierduţi. Tot ce este profund şi cu adevărat de valoare este rezultat din imensa bogăţie a sufletului, a singurei realităţi, a acestui paria pe care societatea nu-l mai acceptă deoarece contravine intereselor, mizelor.
Şi uite cum blestemul "formelor fără fond" al lui Maiorescu a cuprins lumea întreagă. Se vorbeşte mult şi prost, se agită formele dar fără conţinut, fără esenţă, fără vlagă în ele, agitaţia lor creând doar zgomot şi, astfel, orice se doreşte a se schimba rămâne o lupta pierdută, pentru că aceste carcase nu au suflare în ele, sunt goale!
Trăim la întâmplare, fără să avem respect pentru viaţă. Ne trezim bezmetici dimineaţa, ne aruncăm un ochi pe fereastră, nu pentru a vedea minunea noii zile, ci doar pentru a ne asigura că nu o să plouă.
Se spune că cine nu are bătrâni să-şi cumpere... Ee, vorba asta nu mai e de actualitate. Acum ne ascundem bătrânii şi dacă am putea i-am deporta. Vroiam să spun că ar trebui să fim atenţi măcar o clipă la modestia şi respectul pentru viaţă a celor care au doar trecut şi nu şi viitor ca noi cei tineri.
Vorbe, vorbe... cand au apărut vorbele, puterea cuvântului s-a diminuat, din ce în ce mai mult. Vorbele sunt cuvintele deposedate de suflet, de adevărata forţă.
Cuvintele creau lumi, acum vorbele povestesc de tinereţea lor, de cum erau ele odinioară pline de viaţă... autentice!