L-am întâlnit pentru prima dată pe marele academician Solomon Marcus în Slatina, la conferința învățătorilor, din august 2013. Un om mic de statură dar colosal, cu o vioiciune a minții care te fascina, cu o curiozitate de copil. Am reținut de atunci că dumnealui nu se plictisea niciodată. Am fost fascinat de - printre multe altele - lejeritatea si franchețea cu care diagnostica, pe paliere, învățământul românesc. De atunci, am urmărit cu mare atenție aparițiile publice și articolele ce aveau în centrul lor sistemul educațional. Întâlnindu-l, mai târziu, la Sinaia, cu ocazia unei conferințe naționale organizate de ministerul educației, l-am întrebat, bucuros de revedere, ce face. Răspunsul energic a fost de o fermitate dezarmantă: am venit să vă cert! Și ne-a certat părintește, oferind și soluții problemelor pe care le identificase. Anul trecut am participat cu entuziasm la conferința de la Caracal în care a vorbit despre Ordine și dezordine dar, mai ales, despre Nevoia de Oameni. O conferențiere, de asemenea, fascinantă! Academicianul Solomon Marcus a fost acel om care, întâlnit o dată, te influența pentru tot restul vieții. Și nu a influențat doar oameni, a influențat lumea! Sunt recunoscător în fața lui Dumnezeu că l-am întâlnit pe o traiectorie ce l-a așezat în primele rânduri ale nevoii mele de oameni. Mulțumesc că ați existat, Domnule Academician Solomon Marcus! Dumnezeu să vă odihnească în pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu