vineri, 25 iulie 2008

Misiunea intelectualului în politică

De multe ori ni se spune, nouă, intelectualilor, că nu avem tăria de a merge în „front”, de a avea tupeul prin care să dăm semidocţii la o parte din structurile de conducere şi că ne complacem în acea linişte care pare să amintească de echilibru. Lăsăm arbitrii să conducă meciurile politice şi credem în eminenţe cenuşii care pot face combinaţii politice benefice ţării. Sau, de cele mai multe ori, suntem catalogaţi drept laşi... Când va prima tăria argumentului spus deschis, când vor trona interesele generale în detrimentul celor personale? Noţiunea de intelectual, trebuie să recunoaştem, devine una erodată, aproape defazată cu lumea capitalismului sălbatic în care trăim. Cine mai are nevoie de intelectuali? Ar putea fi una din întrebările negândite ale celor care nu cred în evoluţie. Dacă nu crezi în aceia care pun mai presus de toate intelectul înseamnă că refuzi să vorbeşti despre civilizaţie. Aşadar, misiunea intelectualului în politică este să arate că nu îl caracterizează laşitatea, că înlocuieşte tupeul cu argumentul bine susţinut, că vorbeşte idei şi nu doar cuvinte, că responsabilizează oamenii pe care-i pune în mişcare şi conştientizează că planurile mari au nevoie de oameni mari iar în centru împlinirii lor se află tot ei, oamenii. Mulţi spun, şi poate au dreptate, că misiunea intelectualilor în politică este una imposibilă dar din încercarea de a face bine nu se poate să nu înveţe cineva o lecţie, aceea a intenţiei... Poate fi un început, nu ?

Niciun comentariu: