De la începutul lumii si până în ziua de astăzi intelectualul a avut rolul de personaj principal pe scena vieţii cetaţii, în vechime, sau a oraşului, în epoca modernă. Începând cu Hammurabi şi codul său şi ajungând până la epoca modernă cu preşedinţii de stat, ai noştri sau ai altor popoare, cu toţii au participat activ la treburile societăţii, cu toţii şi-au servit ţara, unii cu credinţă şi iubire de neam, alţii din dorinţa de putere.
La fel de bine este ştiut că orice lucru făcut are în spatele său intenţia unui om care poate fi bună şi aici este în slujba majorităţii sau poate fi rea şi egoistă şi aici este vorba de servirea doar a unui scop mic al unui singur individ. Înainte de 89 existau intelectualii care aveau o diplomă ce-i acredita să-şi desfăşoare profesiile dar care erau, plastic vorbind „îngheţaţi”, fără dreptul de a fi stăpâni pe opiniile lor ci mai degrabă supuşi unor idei generale, trasate de mult iubiţii neamului.
Vreau să reamintesc de un gânditor de excepţie pe numele său Richard Posner şi de cartea sa „Public Intellectuals: A study of decline” în care acesta defineşte intelectualul şi ce ar trebui să fie el în societate. Posner îl numeşte Intelectualul Implicat care trebuie să fie un individ independent, necondiţionat material şi care emite idei vandabile ce pot fi puse în slujba societăţii, cu un spirit critic autentic. Acest intelectual trebuie să fie clar şi fără echivoc în opţiunile lui, pentru a nu manipula, evitându-se astfel logoreea si discursurile fără substanţă. Asumarea ideilor lui trebuie să fie totală şi absolută. Dacă politicienii mai pot negocia, acest intelectual implicat, NU! E adevărat că în grupul acesta al intelectualilor implicaţi se regăseste un numar foarte restrâns de oameni, dar numai din acest grup se aleg adevaratele elite, oamenii aceia care pot aduce ceva nou în gândire, şi inerent ceva nou în viaţa de zi cu zi.
Avem nevoie de INTELECTUALUL IMPLICAT! Acesta trebuie să condamne toate părţile, deci să nu se situeze pe nicio felie din eşicherul politic.
La fel de bine este ştiut că orice lucru făcut are în spatele său intenţia unui om care poate fi bună şi aici este în slujba majorităţii sau poate fi rea şi egoistă şi aici este vorba de servirea doar a unui scop mic al unui singur individ. Înainte de 89 existau intelectualii care aveau o diplomă ce-i acredita să-şi desfăşoare profesiile dar care erau, plastic vorbind „îngheţaţi”, fără dreptul de a fi stăpâni pe opiniile lor ci mai degrabă supuşi unor idei generale, trasate de mult iubiţii neamului.
Vreau să reamintesc de un gânditor de excepţie pe numele său Richard Posner şi de cartea sa „Public Intellectuals: A study of decline” în care acesta defineşte intelectualul şi ce ar trebui să fie el în societate. Posner îl numeşte Intelectualul Implicat care trebuie să fie un individ independent, necondiţionat material şi care emite idei vandabile ce pot fi puse în slujba societăţii, cu un spirit critic autentic. Acest intelectual trebuie să fie clar şi fără echivoc în opţiunile lui, pentru a nu manipula, evitându-se astfel logoreea si discursurile fără substanţă. Asumarea ideilor lui trebuie să fie totală şi absolută. Dacă politicienii mai pot negocia, acest intelectual implicat, NU! E adevărat că în grupul acesta al intelectualilor implicaţi se regăseste un numar foarte restrâns de oameni, dar numai din acest grup se aleg adevaratele elite, oamenii aceia care pot aduce ceva nou în gândire, şi inerent ceva nou în viaţa de zi cu zi.
Avem nevoie de INTELECTUALUL IMPLICAT! Acesta trebuie să condamne toate părţile, deci să nu se situeze pe nicio felie din eşicherul politic.
Un comentariu:
Citind postarea ta am un regret profund ca unul din intelectualii implicati nu mai este printre noi si Romania a pierdut astfel putin din lumina. Ma refer aici la Octavian Paler, pesimistul O. Paler, cel caruia i-a lipsit acea "orbire" necesara supravietuirii intr-o astfel de lume.
Trimiteți un comentariu