Dacă am trăi Crăciunul după reperele marilor filozofi existenţialişti…

Kierkegaard sfătuieşte să ne îndepărtăm de spiritul de turmă, să trăim viaţa aşa cum o pasiune lăuntrică îndeamnă… Atunci, întrebăm, de ce nu mai sunt locuri de parcare la supermarketuri? Turmă? De ce transformăm spiritul Crăciunului în goană după consum? Spirit de turmă? Totodată, plictiseala, susţine Kierkegaard, este rădăcina tuturor relelor… Să nu ne plictisim!

Nietzsche ar fi, probabil, sceptic în ceea ce priveşte existenţa Moşului. Ar interoga-o , oscilând… L-ar numi, după ce îi împarte pe oameni în sclavi şi stăpâni, mai degrabă Supraom! Omul, condus de voinţa de putere, este cel care trebuie să -şi iubească atât de mult destinul încât să-l mai poată trăi încă o dată… Crăciunul pregătit după filozofia lui Nietsche ar fi unul plin... pe care ai vrea să-l trăieşti şi la anu’… şi la mulţi ani!

După Heidegger ne-am trezit aruncaţi aici, pe lumea asta, cu totul… cu tot cu Moş Crăciun… Căzuţi în spiritul Crăciunului, ar trebui să fim implicaţi… Multe poezii, vă rog, să goliţi sacul Moşului! Heidegger îndeamnă oamenii să nu-şi facă iluzii… Sacul s-ar putea să fie gol!

Sartre ne-ar spune că suntem condamnaţi să fim liberi, chiar şi de Crăciun… De asemenea şi Moşul ar fi liber să aleagă… Ne dă sau nu ne dă cele dorite? Chiar şi aşa, noi, responsabili fiind, implicaţi într-o existenţă pentru alţii, am putea alege să refuzăm… Şi să nu alegem tot alegere este…

Camus ne-ar aminti de omul revoltat, ca un Sisif în căutarea fericirii sale… Moş Crăciun va întâlni Străinul ce îi fură sacul cu jucării pentru că… e prea frig afară… Va întâlni omul absurd dar şi decăzutul… În funcţie de cum alegem drumul, într-o lume şi aşa absurdă, vom fi colindători independenţi, liberi ori liberaţi.