Cartea, o faţă a fericirii...

Sunt profesor şi faptul că iubesc cartea nu este o noutate. Din fericire, sunt unul dintre acei oameni care nu se plictisesc niciodată, fie că sunt implicat în acţiunile cotidiene, fie că sunt retras în propria carapace, timpul pentru mine reprezintă ţesătura pe care structura mea spirituală se desfăşoară. Sunt cărţi pe care le citeşti şi care îţi schimbă, într-o clipită, raţiunea după care îţi gândeai propria viaţă. Era o vreme când cartea reprezenta o formă de rezistenţă, in perioada dictaturii comuniste. Libertatile noastre pierdute le regăseam când deschideam o carte interzisă şi o citeam pe nerăsuflate. Astăzi libertatea regasită a luat forma necititului. Cei care se gândesc că vor căpăta adevărata profunzime şi înţelegere a vieţii fără citit, ci doar prin navigarea pe google pentru aflarea de informaţii despre ceva, îşi fură căciula singuri. Numai îngerii nu au nevoie să citească pentru că lor cunoaşterea le este accesibilă; este un dat. Omul pentru un strop de cunoaştere trebuie să depună efort. Pentru cei care citesc, iar cititul este pentru ei un mod de viaţă, mă vor înţelege când voi spune despre carte că ea reprezintă felul oamenilor de a avea aripi. Când începi să citeşti nu mai esti nimic, decât bine! Cartea civilizează şi o lume civilizată este o lume mai bună. Este o lume unde adevărata forţă şi putere este data de idee şi de efectul său modelator. Poate că banii se fac şi fără să ai carte, dar lipsa ei, însă, se vede în modul în care omul pune sau nu preţ pe calitatea vieţii sale, se vede atunci când unul alege să meargă la o piesă de teatru în timp ce altul scuipă seminţe la colţ de bloc.
Şi ca să îmi închei pledoaria mea in favoarea cititului şi a cărţii, vă reamintesc un fapt testat de către o echipă de cercetători care au ajuns la concluzia că cititul elimină stresul în proportie de 70 si ceva la sută, în timp ce ascultatul muzicii sau plimbatul în aer liber sunt modalităţi mult mai puţin eficiente, de la 50% în jos...