Cu bani în buzunar şi totuşi flămânzi!

Aşa s-ar putea descrie situaţia în care ne aflăm. Deşi avem şansa de a accesa fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană, noi nu o facem. De ce România nu este capabilă să îşi acceseze fondurile nerambursabile, e o întrebare la care încerc să-mi formulez un răspuns. Românii au darul de a se complica, e un lucru cert. La finele anului trecut se reuşise să se atragă fonduri care nu depăşeau procentul de 10%. Ministrul Finanţelor îşi propunea ca restul de 90 % să fie atras până in 2015. Obiectiv, după părerea mea foarte îndrăzneţ, ţinând cont de faptul că trăim totuşi în România.
Toate ar fi bune si frumoase dacă s-ar întâmpla în altă ţară, căci fie vorba între noi, România are multe handicapuri. Chiar pornind de la faza de evaluare încep problemele, se întârzie plăţile - prefinanţările si rambursările, procesul de comunicare între beneficiar şi autoritatea de management este unul defectuos, există mari probleme de accesare a creditelor pentru cofinanţare întrucât băncile sunt extrem de reticente în acordarea sprijinului financiar în astfel de cazuri, iar dacă totuşi o fac, sunt percepute dobânzi foarte mari la credite, fapt ce conduce în cele mai multe cazuri la renunţarea şi rezilierea contractului de finanţare. Piedici sunt foarte multe, sunt aplicanţi care au investit enorm de mult timp, resurse financiare şi umane în scrierea de proiecte dar care au întâmpinat o şi mai mare problemă: aceea de a fi fost amânată lansarea unor linii de finanţare şi astfel s-au trezit că proiectele respective au fost în final depăşite odata cu trecerea timpului. Ne uităm la cât de mulţi bani avem în buzunare, dar din păcate ne sabotăm şi în loc să-i folosim, banii se duc pe apa sâmbetei!